Digerand Cuvantul!

Am văzut că atunci când mâncăm, măncarea ajunge in stomac, şi de acolo începe procesul de digestie. Ajungând, în intestinul subţire, acolo toate substanţele nutritive, proteine, vitamine sunt sunt absorbite în toate celulele corpului şi astfel noi prindem putere şi trupul nostru este sănătos şi puternic. Noi doar mestecăm mâncarea, dar ca trupul să prindă putere şi noi să trăim este nevoie de acest proces complicat.

Aşa cum trupul nostru are nevoie de mâncare sănătoasă, aşa şi sufletul nostru are nevoie de o altă mâncare. Această mâncare este Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Ca şi creştini, noi avem nevoie să ne hrănim sufletul nostru în fiecare zi din Cuvântul lui Dumnezeu. Dar nu este suficient doar ca să citim, pentru că asta înseamnă doar să luăm mâncare în gură şi apoi să o scuipăm. În felul acesta noi nu prindem puteri. Avem nevoie de procesul de digestie. În cazul Bibliei, digerarea constă în a ne gândi la ce citim, a asculta ceea ce citim, a medita la Cuvântul lui Dumnezeu. Doar atunci când căutăm să vedem ce vrea Dumenzeu să ne vorbească din Cuvântul Său, doar atunci sufletul nostru este întărit, încurajat, credinţa noastră va creşte şi vom fi schimbaţi tot mai mult de Dumnezeu.

David a spus în Psalmul 119:15: „Mă gândesc adânc la poruncile Tale”. Ce om extraordinar a fost David, ce curaj a avut el să îl înfrunte pe Goliat. Toate acestea pentru că el medita asupra Cuvânului şi Îl aplica în viaţa sa. Poate că şi tu ai vrea să renunţi la anumite lucruri rele, ai vrea ca viaţa ta să se schimbe şi să asculţi mai mult de Dumnezeu. Poate că aceste lucruri nu se întâmplă tocmai pentru că nu îţi faci timp în fiecare zi să citeşti si să meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu. Ai grijă! Aşa cum trupul tău are nevoie de hrană în fiecare zi, şi sufletul tău are nevoie de hrană din Biblie! I-o vei da?

Reclame

Infrunta-ti uriasii!

Poporul lui Israel era acum în război cu Filistenii. Fiecare tabără stătea de partea ei, fiind despărţite de o vale. Filistenii aveau un luptător profesionist. Mai mult, el era cât un uriaş. El se numea Goliat. Avea aproape trei metrii înălţime. Purta armură de aramă pe tot corpul şi avea o suliţă uriaşă. Nu era nimeni aşa de puternic ca să se lupte cu acest munte de om. S-au uitat doar la acest om puternic şi au uitat de Dumnezeu. Au uitat de Dumnezeul lor care totdeauna I-a scăpat din necaz, au uitat că Dumnezeu era un Dumnezeu viu şi mult mai puternic decât acest uriaş. Oare care este uriaşul din viaţa ta care te sperie? Poate că este un păcat de care nu poţi să fugi şi nu poţi să renunţi nicicum la el, poate că o persoană din familia ta este bolnavă şi te îngrijorează acest lucru, poate că colegii tăi de la şcoală îşi bat joc de tine, poate eşti descurajat că iei note mici la şcoală şi nu ştii ce să faci. Doar tu şti care este uriaşul din viaţa ta. Nu te descuraja ca şi poporul Israel. Nu uita că, dacă eşti copilul lui Dumnezeu, El este gata să te ajute să învingi uriaşii din viaţa ta. Aşa că, încrede-te în Dumnezeul cel viu!


David a hotărât să se lupte cu Goliat. Saul l-a îmbrăcat pe David cu armura sa. I-a pus pe cap un coif şi i-a dat sabia lui. David a încercat să umble cu această armură, dar din păcate el era prea tânăr pentru această armură şi abia se mişca. Aşa că a dat-o jos şi a luat cu el ce avea întotdeauna la păşune. Avea un toiag şi o praştie. David a pornit pe câmpul de bătaie. El s-a oprit o clipă la un izvor de munte pentru a-şi lua nişte pietre netede. A luat cinci pietre şi le-a strecurat în traistă. Apoi cu praştia în mână a înaintat spre filistean.Acestea erau armele lui David. Poate părea prostesc să meargă cu aşa arme înaintea unui războinic neînfricat ca şi Goliat, dar David nu se baza pe puterile sale ci se baza pe puterea lui Dumnezeu. Poate că şi tu te simţi slab. Poate nu eşti aşa deştept ca şi alţii, nu eşti aşa frumos ca şi alţii, nu eşti aşa puternic. Însă, atunci când realizezi că eşti slab şi nu poţi face nimic de unul singur doar atunci Dumnezeu va lucra în slăbiciunile tale. Atunci când te simţi mândru şi te bazezi pe propriile puteri, pe talentele tale, Dumnezeu nu poate lucra în viaţa ta. Încrede-te şi tu ca şi David în Dumnezeu şi lasă-L pe El să lucreze în slăbiciunile tale.

Filisteanul când l-a văzut a început să râdă şi să îşi bată joc. El a spus:”Iată pe cine trimet ei să lupte cu mine? Un flăcău de la ţară. E o glumă, nu? Ce, vii la mine ca şi la un câine cu un toiag?” Şi şi-a bătut joc de David şi l-a înjurat.”Vino la mine şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor.” Oare avea David motiv să se teamă? Probabil că inima îi bătea foarte repede, dar el nu şi-a pierdut curajul pentru că el se încredea în Dumnezeu. Ce curaj a avut David. Oare câţi dintre noi am fi in stare să facem ce a făcut David. Oare suntem noi curajoşi ca şi copii ai lui Dumnezeu? Ai tu curajul la şcoală să le spui colegilor: „Eu sunt creştin şi nu pot face aceste lucruri rele pentru că ascult de Dumnezeu.” Sau când vezi că prietenii tăi fac anumite lucruri rele, ai curajul să le spui că nu e bine şi că lui Dumnezeu nu îi plac acele lucruri?

Îndată ce filisteanul a pornit spre David, David a alergat şi el spre filistean. A luat din straiţă o piatră şi a aruncat-o cu praştia. A lovit pe goliat în frunte şi piatra a intrat în fruntea lui, care a căzut la pământ. David a alergat la el, i-a luat sabia, l-a omorât şi i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut aceste lucruri, au luat-o la fugă. Poporul a fugit după ei şi i-a învins. Dumnezeu le-a dat biruinţă pentru că s-a găsit între ei un tânăr care să se încreadă în Dumnezeu. Te vei încrede şi tu ca şi David? Vei trăi plin de încredere şi de curaj pentru Dumnezeu? El vrea să facă lucruri mari şi prin tine. Totul depinde de tine!