Inimi în ceruri!

Vreau să va aduc aminte de un episod din viața apostolului Pavel. El împreună cu Sila erau în Macedonia, unde Pavel a eliberat o tânără stăpânită de demoni. Stăpânii fetei s-au supărat pentru că nu mai puteau câștiga pe seama ei și au pornit poporul împotriva celor doi. Pavel și Sila au fost bătuți și aruncați în închisoare, picioarele fiindu-le puse în butuci. În această situație ei făceau următorul lucru:”Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi cîntau cîntări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau. ” Fapte 16:25

Este impresionant ca în starea în care erau, ei să se bucure de Dumnezeu și să Îi cânte laudă! Mă gândesc la noi, atunci când trecem prin probleme, imediat ne supărăm și începem să ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu. Oare de ce nu putem fi și noi ca și Pavel și Sila? În încercări să ne încredem în Dumnezeu și să nu lăsăm îngrijorarea să ne fure bucuria?  În ultima vreme m-am îngrijorat și eu de lucruri destul de mici, dar exemplul lui Pavel mi-a arătat ce credință mică am și cât de puțin mă bucur de Dumnezeu.

Cineva spunea referitor la această întâmplare:”Picioarele nu simt nimic în butuci, când inima este  în cer.” Cu adevărat, dacă inima noastră ar fi în cer, am trece mult mai ușor prin încercări. Haideți să învățăm să ne gândim mai mult la cer, să trăim pentru cer. Să Îl căutăm mai mult pe Dumnezeu în fiecare zi prin rugăciune, citirea Cuvântului și împlinirea lui, bucurându-ne de Domnul nostru în fiecare clipă.